AȘEZĂMÎNT DE CULT. Subst. Biserică, bisericuță (dim.), locaș sfînt (dumnezeiesc), așezămînt bisericesc, hram, bărăție (înv. și reg.), capelă, paraclis; catedrală, templu, decastil, dom; ctitorie, mănăstire, mănăstioară (dim.), lavră, chinovie, metoc; stavropighie; lamaserie; schit, schituleț (dim.), schitișor, sihăstrie; abație (rar), casă de rugăciuni; moschee, mecet (înv.), geamie, sinagogă, havră (rar); pagodă; altar, sanctuar, capiște (înv.). Ctitor. Adj. Bisericesc, mănăstiresc, claustral (livr.); ehinovial; de templu, templiu (rar). Ctitoricesc (rar). Vb. A ridica (a zidi) o biserică, a ctitori. Adv. Bisericește (rar), ca la biserică. V. călugăr, cler, construcție, monument, religie.